Incercand sa ii fac fata fara a ma enerva am realizat ca in urma cu 1 an asa ceva era ceva normal si anume trezirea in mijlocul noptii, dar am gasit diferenta acum mi-a aratat foarte clar intentia lui de a se juca, eu nu am fost pe aceeasi lungime de unda si in concluzie a facut scandal. Apai daca se scula cu scandal direct stiind ca eu nu ma voi juca cu el, eu ce ma faceam?

S-au intamplat prea multe de cand nu am mai scris. Nu cred ca am rabdarea sa le enumar, dar a trecut de etapele varstei cu brio: mers de toate felurile, vorbeste (ma rog … inca pe limba lui mai mult si pe a noastra mai putin dar cuvintele putine din vocabularul lui au un scop precis – papa, dai, tata, pa pa etc).

Cu luatul in greutate are aceeasi problema si anume este la limita de jos a varstei dar ca inaltime depaseste cu mult maximum.

Cu mancarea este la fel de dusman cu exceptia pufuletilor. Pufuletii nu sunt mancare, pufuletii pentru el sunt aer. La fel cum orice fiinta respira sa traiasca el trebuie sa mamance pufuleti sa traiasca, face crize cand nu ii are, face crize cand nu mai vrei sa ii dai, face crize cand s-a saturat de pufuleti si nu mai poate manca. Dar pufuletii pentru el sunt in varful piramidei, restul alimentelor sunt niste chestii care uneori sunt bune alteori nu dar in general ne obliga mami si tati sa ale mananc, dar pufuletii nu pentru ca ei sunt PUFULETII! Vrei sa te imprietenesti cu el? Nici o grija aduci pufuleti si preferabil cei mai ieftini si nasoi, aia de sigur sunt facuti din malai si apa ca la cat de ieftini sunt nu si-au permis sa puna in ei conservanti, coloranti si alte chestii de fitze.

Este un simpatic, un simpatic pervers, un profitor cum ii spune medicul lui. Stie cand sa te draganeasca, cand sa te mangaie si cand sa te pupe sa se asigure ca obtine ce vrea. Cand da cu bata in balta si tipa, urla, se tavaleste, te loveste, face in cele mai groaznice feluri cum un parinte nici in cel mai de neiinchipuit cosmar nu poate visa si cu toate astea obtine sau nu ce a vrut si apoi te ia in brate, pune capul pe tine sa ii simti lacrimile siroind, te pupa (care pe limbajul lui inseamna “BAA”) si apasa pe tasta delete iar tu ca o fiinta inferioara ce esti ai uitat tot.

Am sa incerc de acum sa scriu mai des pentru ca sunt sigur am uitat foarte multe momente ce trebuiau tinute minte, citesc in urma si imi dau seama de cate uitasem. Asa ca un nou tel adaugat pe lista anului 2010 este actualizarea cat mai des cu putinta a blogului lui “EU”. Pentru ca sunt tatic din 19.08.2008

Am sa postez cateva “ciorne” ce au fost scrise in ianuarie 2009 si respectiv iunie 2009 si continuam cu postari noi. Am sa le las incomplete deoarece ideea de atunci acum imi este straina.

Postare din iunie 2009:

Am fost criticat si “condamnat” ca nu mai scriu pe blog. Asta nu inseamna nici lipsa de interes deoarece acest blog va fi de fapt un motiv de a se rusina in fata prietenelor lui la adolescenta (iar pentru asta merita tot efortul), si nici ca-l iubesc mai putin … pur si simplu timpul trece din ce in ce mai repede si cand se termina ziua realizezi ca nu mai stii cand a inceput.

Pustiul creste si creste si creste, iar pe zi ce trece te uimeste cu minunatiile facute de el care privite in ansamblu sunt lucruri marunte chiar minore dar pentru el sunt cele mai mari realizari. Il incurajam sa le faca chiar daca uneori sunt tampenii dar aceste lucruri marunte il fac din ce in ce mai simpatic.

*A avut primul contact cu o persoana de sex opus sau cucerire mai bine zis (mai mare cu 2-3 ani ca el) si a fost foarte simpatic sa vezi priviri ascunse, gesturi sincere si o atingere de manuta nascute din curiozitate … (si cat de simpatic a fost gestul Cristina cu privirea aruncand fulgere mai avea putin si o batea pe saraca fetita , iar eu ii tineam galerie fiind foarte mandru de realizarea lui BINENTELES).

Mersul in picioare la incercat cu ceva timp in urma acum deja il perfectioneaza, luandu-si cazaturile de rigoare fara sa mai aiba vreo parte a intregului corp nelezatan (cele mai dureroase par sa fie cazaturile in fund).

Si-a luat si sperieturile varstei incercand toate grozaveniile din lume (ultima fiind cand a incercat sa traga ligheanul in care i se sterilizeaza diversele lui si bineteles ca si-a dat cu el in cap si si-a pus toata apa pe el fiind socat de faptul ca premergatorul care era cel mai bun prieten al lui pana atunci deodata devenise o capcana ce il impiedica sa fuga cat mai departe de locul accidentului si de ligheanul cel rau).

Cat ne plangeam noi ca nu este afectuos in ultima perioada a inceput sa ceara in brate, sa te prinde de gat cand te apleci la el, sa stea sa-l pupi si chiar sa ridice capul sa-l pupi pe gat (locul lui favorit unde moare de ras daca o faci), sa ceara sa te joci cu el … devine din ce in ce mai simpatic si profitor bineteles.

Singura lui problema (in continuare) este ca nu prea ii place mancare si inca nu am reusit sa gasim o solutie sa-l convingem ca este foarte important pentru el sa manance  ……

Postare din Ianurie 2009:

Dupa o saptamana in care Vlad manca in reprize dese si scurte, plangea la absolut orice, voma destul de des, uneori avea si scaune moi, cand dormea linistit dormea dubios de mult si in care binenteles ca medicul pediatru ma inebunit cu colicii lui la orice (vesnica intrebare Medicul: Isi freaca picioarele?; Gabi: Da!; Medicul: Sunt colici, la revedere!) am descoperit “america”!

Saracutul a luat in spital la maternitate o “ciuperca” ce ia cauzat o stomatita aftosa care la sugari este destul de dureroasa.   ……

Nu imi pot imagina cum pentru el astea 4 luni de zile reprezinta o viata intreaga.

Am zeci de intrebari la care nu imi voi gasi niciodata raspunsuri: ce amintiri a inmagazinat de pe o zi pe alta in astea 4 luni si de ce le va uita? ce il face sa persevereze in incercarile de comunicare cu noi, adica vede pe zi ce trece ca tot nu reuseste …  de ce nu renunta? daca toti copii sunt niste ingerasi de ce viseaza urat? astea sunt doar 3 din zecile de intrebari ce imi rascolesc mintea.

Oricum este un tip foarte simpatic. Am simtit de mic resposabilitatea cresterii unei fiinte avand animale domestice dar el este altceva … in prima faza te astepti sa fie o chestie care mananca, isi face nevoie si doarme si astea pana creste destul de mult cat sa-si permita efortul de a incerca sa vorbeasca, sa se ridice in fund, sa mearga … dar nu el este o persoana din prima zi, are personalitatea lui, toanele lui, poftele lui, cerinte si placeri dar stie sa te si rasplateasca cu cat de putin poate el … un zambet … dar pentru el este tot ce are mai scump.

Scriu si in acelasi timp intrebari imi vine in minte: de ce crestem si uitam valoarea unui zambet, de ce uitam sa ne bucuram si la lucruri simple cum ar fi zambetul din ochii unei fiinte ce inca nu a aflat ce inseamna ipocrizia si minciuna, o fiinta ce te iubeste pentru ca ii esti aproape, pentru ca vocea si chipul tau ii sunt cunoscute, ca ii alini durerile la pieptul tau sau ca-l linistesti cand ii vorbesti la ureche … il simti cum pulsul i se accelereaza, respiratia este din ce in ce mai rapida si sacadata, pupilele i se dilata si se uita intr-un loc fix panicat iar tu ii pui mana pe cap, il privesti in ochi, ii zambesti si simti cum se linisteste si iti zambeste si el … esti langa el si pentru el altceva nu conteaza … de ce crestem daca toate astea ajung sa nu mai existe ca valori in mintea noastra si nu ramanem mici sa ne bucuram de ele la nesfarsit …. iti ramane un nod in gat  si iti dai seama ca toate astea se datoreaza noua si ca suntem niste fiinte supraevaluate datorita faptului ca suntem in varful piramidei si nu ne permitem sa ramanem la acel stadiu ce acum il consideram inocent si inconstient, iar atunci reprezenta viata noastra. Pana mai ieri nu exista nevoia de a avea cea mai frumoasa masina, nevoia de avea cea mai mare casa , nevoia de a avea cea mai frumoasa iubita si nu consideram ca fericirea este de fapt o viata lipsita de griji … pana mai ieri totul se rezuma la fericirea din sufletul tau nu in ochii celor din jur.

Il invidiez sincer … si am sa incerc sa-l fac sa-si pastreze aceea inocenta si inconstienta din primele zile cat mai mult cu putinta … sa fie fericit pentru ca merita si va recomand si voua sa faceti la fel … nimeni nu merita sa creasca dar daca tot este inevitabil sa fie cat mai greu si sa ramanem copii cat mai mult cu putinta.

Si daca as fi fost copil in continuare sunt sigur ca mosului asta i-as cere: vreau sa raman copil pentru totdeauna.

EU este plin de personalitate, iar personalitate este mare si puternica.

Te intrebi de ce ca el are doar 2 luni (ieri) si EU iti raspunde: Pentru ca EU este frumos, mic si simpatic si stie sa profite de toate aceste calitati.

Si de aici vin crizele de personalitate pe care noi le acceptam si fara de care ar fi plictisitor: EU nu sta in brate decat daca vrea el nu cand vor ceilalti sa-l tina; EU nu vrea suzeta (SUZI) decat ca aperitiv la manutza (manutza care este si desert dupa laptic); EU trebuie tinut de manuta sau luat in brate dupa ce viseaza urat ca altfel se va supara pe tine si nu il vei mai tine in brate pana nu uita; EU vrea atentie 90% din timpul tau (restul de 10% il petrece cu prietenii lui ursuletii de pe perete si cu tabloul din sufragerie); Lui EU trebuie sa i se dea lapticul la ora lui sau uneori mai devreme cand vrea el si neaparat cald ca altfel nu va fi bine deloc; EU nu trebuie pupat decat atunci cand vrea el si pe frunte in nici un caz pe obraz ca prietenia voastra s-a terminat; niciodata sa nu-l deranjezi cand discuta cu prietenii lui (ursuletzii) decat daca ai la dispozitie cel putin 1 ora in care sa discutati despre una alta in care oricum EU are dreptate 100%, trebuie asistat cand face kaki ca lui EU nu ii place sa faca kaki singur sau in pampersi.

AICI aveti doar putine din crizele de personalitate zilnice ale lui EU, pe care noi le acceptam si fara de care ar fi plictisitor. De ce? Pentru ca sunt tatic din 19.08.2008 si iti place sau nu EU este rezultatul!

Am trecut prin destul in aceasta aproape o luna de cand nu am mai scris si bune dar si rele. Am sa incerc sa le amintesc pe rand si sper sa nu uit din ele.

BUNE: – a descoperit consoanele “l”, “p” si “g”; -  a inceput sa rada cu zgomot; – se ridica in maini cand sta pe burta si se rasuceste pe spate; – a descoperit un tablou si brusc este favoritul lui cat timp sta in sufragerie il contempleaza; am trecut si prin 2 raceli, mai intai mami si apoi tati iar Vlad nu a avut absolut nimic; – are conversatii complexe cu ursii de pe pereti (vorbesc, se cearta, glumesc impreuna sunt cei mai buni prieteni).

 RELE: – mami a pierdut laptele si nu il mai gaseste asa ca Vlad a trecut pe lapte praf si nu vreau sa fiu ipocrit asa ca recunosc ne-am dorit asta dar sa se intample cand vrem noi nu din alte cauze necontrolate de noi.

Sunt sigur ca s-au intamplat mai multe si imi scapa acum. Am sa le scriu cand o sa mi le amintesc.

PS 1. Am actualizat “pagina poze cu noi toti” dupa o sedinta foto facuta de nasu lui Vlad;

     2. Orice probleme aveti apelati la Spitalul Medlife (nu clinica) cel putin ca pediatrie sunt super tari.

LA MULTI ANI VLAD, de fapt LA MULTE LUNI VLAD!

Am descoperit cu stupoare ca a fi pediatru este o profesie fara batai prea multe de cap. Daca vrei sa te implici te implici daca nu dai o singura replica: “Copilul are colici, dupa ce mananca il bateti pe spate sa ii scoateti aerul din stomac, daca tot are colici inseamna ca ati mancat ceva ce nu ia convenit” si din acest moment ca medic pediatru te-ai scos iar ca parinte incepe calvarul.

Am avut o saptamana absolut nebuna! Plansete pana se inrosea, refuza sa manance cate 9-10 ore, nu dormea iar raspunsul era in continuu: “Colici”, “Ceva nu faceti bine” pana cand surpriza! Se indupleca pana la urma medicul sa il consulte si ca sa vezi poate ca a avut si colici in timpul asta dar cu siguranta nu asta a fost cauza ci o stomatita aftoasa. Mi s-a spus ca destul de rar se intalneste la nou nascuti si cauza ar fi o ciuperca (candidoza) luata in spital (spitalul Caritas), iar efectele asupra lui sunt durerei pentru el destul de mari atunci cand mananca. In concluzie binenteles ca plangea fiindu-i foame dar totodata refuza mancarea pentru ca il durea.

Ni s-a prescris o chestie facuta in laboratorul farmaciei cu glicerina, nu stiu ce anestezic si inca ceva si ne-am revenit la normal pentru o zi doua care iar a inceput sa planga si sa refuze mancarea. Am zis sa mergem la alt medic si supriza: “ARE COLICI”. Am inceput sa fac crize cand aud raspunsul asta.

La ultima vizita la doctor cand i-a descoperit si stomatita aftoasa i-am explicat medicului ca sotia fiind vegetariana are un regim destul de restrans si ca laptele dat copilului nu este indestulator asta vazandu-se si in faptul ca a crescut destul de putin, acesta din urma recomandand sa completam 2 mese pe zi cu o formula numita NAN1 de la Nestle. Vazand ca problema este iar “COLICI” am zis ca logic avand acel tratament pentru stomatita singurul lucru in plus fata de inaintea acesor crize este acest NAN1 asa ca l-am scos si SURPRIZA acum Vlad este un copil cuminte, nu mai plange fara motiv, are colici destul de rar doar noaptea cand de oboseala se intampla sa uitam sa-l mai batem pe spate pentru a scoate gazele si pe deasupra ia in greutate chiar mai bine decat “normal”. Cristina mananca in fiecare zi cate un produs alimentar sau vegetal nou sa vedem cum reactioneaza Vlad si daca reactioneaza bine ii imbunatatim masa si cu altceva, ca sincer dupa medic ea are voie sa manance branza telemea de vaca cu paine si ardei gras. ATAT!

Ni se spunea in continuu ca daca are burta tare atunci are colici, dar hai sa fim seriosi are 54 cm din care 25 cm este numai burtica este absolut normal ca atunci cand plange sa i se incordeze burtica doar nu i s-ar incorda bicepsi. Imi permit un sfat pentru alti parinti in situatia noastra: Daca incepe sa se framante intr-un mod mai agitat ca deobicei si are burtica tare atunci are colici si cel mai eficient este sa vorbiti cu el, sa-l tineti in brati si sa i se puna comprese calde pe burta. Dar daca apuca sa planga este absolut irelevanta faza cu burtica. Imaginativa ca noi ca adulti nu mai plangem cu intensitatea lui dar radem cu aceeasi intensitate si atunci am o intrebare: Pe voi va doare burta cand radeti cu pofta sau bicepsi? Logic raspuns: BURTA!

Ma rog, sunt mahnit de indiferenta cu care esti tratat de medici, inteleg cand este vorba de un adult dar totusi este un suflet de 3 saptamani ce nu stie cum sa se manifeste altfel decat daca plange si mila daca ai avea nu l-ai trata cu atat indiferenta. Se spune ca Romania are medici foarte buni dar interesul nu se arata decat daca “platesti”. NU ESTE ADEVARAT! EU NU AM INTALNIT DOCTORI COMPETENTI IN ROMANI CARE SA CEARA SPAGA SAU SA TE TRATEZE BINE DOAR DACA DAI SPAGA! TOTI SUNT NISTE INCOMPETENTI CU MICI EXCEPTII IN FATA CARORA PLEC CAPUL! SI MOMENTAN POT DA UN SINGUR EXEMPLU: Dr.Constantin Silvia de la Spitalul de Copii Victor Gomoiu in rest sunt niste incompetenti. Si va dau exemple si in acest sens: Dr.Dinulescu George de la Policlinica Titan, medicul pediatru al lui Vlad la tinut 1 saptamana in dureri groaznice refuzand sa-l consulte zicand ca are colici si cand intr-un final la consultat a costatat ca are stomatita aftoasa.  La primul consult imediat ce am iesit din spital nu s-a putut deplasa la domiciliul nostri trimitandu-si asistenta care ne-a specificat in mod clar ca nu iesim cu el din casa pana la 2 saptamani, iar a doua zi avand o criza copilul surpriza: sun doctorul si refuza sa vina la noi la domiciliu chemandu-ne cu copilul la el la cabinet. Mi se pare numai mie ca se contrazice sau chiar se contrazice? Nu va imaginati ca am stat ca prostii si ne-am facut vreun serviciu gratis. In primul rand este platit de stat sa faca asta iar in al doilea rand  de fiecare daca cand am fost la el am platit cate 50 ron la asistenta si 100 ron la doctor, chiar mai scump ca la o clinica privata. A avut probleme cu buricul, din spital nu ii cadea si am fost recomandat de doctorul de mai sus la un medic numit Neghitescu sau Negritescu nu i-am retinut numele bine de la Spitalul de Copii de Grigorescu dupa ce binenteles i-am dat 100 ron sa nu ne mai ia la misto sa uitat la el ne-a dat pe mana unei asistente si asta a fost tot, din acel moment am fost la mana unor asistente frustrate ca pe medic nu l-am mai vazut. Iar de asistentele de la Spitalul Caritas nu are rost sa vorbim tinand cont de faptul ca desi le ofeream tot sprijinul: pampersi, baneocil, bepanthen, biberon, absolut orice ne cereau + binenteles cate 50 ron la terapie intensiva si 10-20 ron pe salon, am luat copilul din spital cu candidoza in gura si oparit la fund, iar pe pulpele picioarelor are chiar punte de caca intarit.

M-am hotarat! DIn acest moment voi scrie o noua pagina despre medicii la care sa nu mergeti, spitalele si clinicile cu servicii proaste Si am sa apelez si la cei care citesc acest blog si trec prin experiente similare sa imi spuna si parerile lor sa imbunatatim aceasta lista!

In rest Vlad pe zi ce trece mi se pare mai frumos si dragalas. A inceput sa surada si uneori chiar sa rada dar din pacate doar in somn. Si-a facut un program al lui intre orele 09-04 (adica 9 dimineataza pana a doua zi la 4 dimineatza) eu sunt bun doar sa il schimb din cand in cand si sa il bat pe spate in rest mami este in centrul atentiei iar intre 04-09 isi aminteste si de mine si dormim “impreuna” in sufragerie, ne jucam, ne alintam, cand il doare burtica il tin de manuta sa adoarma. Vorbeam zilele trecute cu o prietena si imi spunea ca satisfactiile iti vin pe la 5 ani cand incepe cu adevarat sa fie dragut. Daca reusesti sa dai la o parte faptul ca viata ta dinatea lui nu mai exista si exista sanse foarte mari ca o mare perioada de timp sa nu mai existe ai satisfactii din prima clipa. Da sunt momente cand exasperezi, dar pentru ca te simti neajutorat in fata lui care are ceva si tu nu stii ce, nu poti face nimic.

La fel ca data trecuta imi cer scuze pentru greselile din text dar este 7.30 dimineatza, treaz de la 04.00 si sincer la alte ore nu am cum sa scriu ca tot timpul meu este: VLAD! Dar asta e, doar sunt tatic din 19.08.2008.

Si alte chestii importante ar mai fi ca a schimbat numarul la pampers, i-am cumparat carucior, landou si scaun de masina (rosu ferari … doar abtipildul cu sigla a mai ramas de cumparat) si cam atat.

Pe viitor o sa schimbam un pic topicul si o sa vorbesc despre sarcina, nastere si crestere copilului incercand sa abordez subiectele tabu de care ne-am lovit noi si care nu se discuta de nici un medic si trebuie sa le afli pe seama ta, iar cand va fi cazul binenteles ca Vlad va ocupa capul de afis.

Offf

Deja au aparut “dictionare” ale limbajul bebelusului ca noi sa intelegem ce zice, dar invers de ce nu exista? Cred ca mult mai eficient ar fi ca el sa inteleaga ce spunem nu ca noi sa intelegem ce spune ca nu are un limbaj superdezvoltat si superior noua cat sa fie extrem de complicat sa-l intelegem! Ce sa zic Priscilla Dunstan nu numai ca ne subestimeaza ca specie pentru profit in afaceri dar ne cred chiar prosti.

Pe cand el (Vlad) vrea doar sa manance pana regurgiteaza si atunci stie ca este full, dar asta nu va dura mult decat pana va face caca sau va vomita si atunci se va face loc de inca putin si iar va cere, asta in cel mai fericit caz si anume ca intre timp nu intervin colicii.

Este 4.30 inca nu a adormit dar am observat ca muzica de pe canalul Baby Tv il linisteste asa ca ma duc la somn.

Lucian daca maine nu ajung la intalnire la 10 sper sa citesti blogul si sa ma intelegi.

Offf

De ce toate astea? Hmmm! Un raspuns foarte logic: Pentru ca sunt tatic din 19.08.2008.

Noapte buna,

PS:

1. Daca gasiti greseli de ortografie in text imi cer scuze, dar este 04.41 si mor de somn.
2. M-am lasat de fumat datorita lui si din cauza lui o sa ma apuc din nou de fumat.

Vlad in zilele ce au trecut a mancat mult, a facut colici, a plans, a facut mult caca si pipi, si-a tinut parintii trezi noaptea, a ramas fara buric, a zambit prima oara, a facut prima baita, a facut caca pe tata pentru prima oara asta in amuzamentul mamei (logic) si in rest si-a trait viata plina de incercari (mananca, isi face nevoile si doarme).

Eu in rest sunt tot timpul intrebat de majoritatea persoanele cum ma simt sau cum este sa fi tataic si simt un gram de deceptie in glas si privire atunci cand le raspund sincer: sunt obosit! Asta este adevarul. Sentimentul de euforie vis a vis de el este pentru cei cel vad prima oara, la fel cum am fost si noi pana sa ajungem acasa, pentru ca de acum deja stand cu el in casa zi de zi, noapte de noapte prinzi sentimente pentru el ca este copilul tau dar nu ti se mai pare asa simpatic cand deja stii ce ii poate pielea, deci clar ca nu pot spune ca ma simt super cat timp eu sunt rupt de oboseala. De exemplu noaptea trecuta ne-a tinut in picioare ca-l durea burtica, am stat cu el normal ca te doare sufletul cand il vezi cum se chinuie, iti cere ajutorul si tu nu poti face nimic si il iubim enorm dar asta nu ma face sa fiu si odihnit. Bine ca nu ma duc la serviciu a doua zi ca as fi fost concediat in maxim 1 saptamana.

Pentru voi cei care vreti sa deveniti parinti: Este destul de greu!

AAA DA Si vis a vis de ce vorbeam intr-un articol mai vechi “Baby Language” nu pot spune ca este o vrajeala doar ca la noi merge doar 50%. Asa ca puteti incerca si voi (alti parinti) cat timp il descarcati de pe torrenturi din strainatate ca de cumparat este cam scump.