Nu am mai scris de ceva zile, nu am parasit blogul dar am avut ceva zile pline de Vlad.

Am descoperit cu stupoare ca a fi pediatru este o profesie fara batai prea multe de cap. Daca vrei sa te implici te implici daca nu dai o singura replica: “Copilul are colici, dupa ce mananca il bateti pe spate sa ii scoateti aerul din stomac, daca tot are colici inseamna ca ati mancat ceva ce nu ia convenit” si din acest moment ca medic pediatru te-ai scos iar ca parinte incepe calvarul.

Am avut o saptamana absolut nebuna! Plansete pana se inrosea, refuza sa manance cate 9-10 ore, nu dormea iar raspunsul era in continuu: “Colici”, “Ceva nu faceti bine” pana cand surpriza! Se indupleca pana la urma medicul sa il consulte si ca sa vezi poate ca a avut si colici in timpul asta dar cu siguranta nu asta a fost cauza ci o stomatita aftoasa. Mi s-a spus ca destul de rar se intalneste la nou nascuti si cauza ar fi o ciuperca (candidoza) luata in spital (spitalul Caritas), iar efectele asupra lui sunt durerei pentru el destul de mari atunci cand mananca. In concluzie binenteles ca plangea fiindu-i foame dar totodata refuza mancarea pentru ca il durea.

Ni s-a prescris o chestie facuta in laboratorul farmaciei cu glicerina, nu stiu ce anestezic si inca ceva si ne-am revenit la normal pentru o zi doua care iar a inceput sa planga si sa refuze mancarea. Am zis sa mergem la alt medic si supriza: “ARE COLICI”. Am inceput sa fac crize cand aud raspunsul asta.

La ultima vizita la doctor cand i-a descoperit si stomatita aftoasa i-am explicat medicului ca sotia fiind vegetariana are un regim destul de restrans si ca laptele dat copilului nu este indestulator asta vazandu-se si in faptul ca a crescut destul de putin, acesta din urma recomandand sa completam 2 mese pe zi cu o formula numita NAN1 de la Nestle. Vazand ca problema este iar “COLICI” am zis ca logic avand acel tratament pentru stomatita singurul lucru in plus fata de inaintea acesor crize este acest NAN1 asa ca l-am scos si SURPRIZA acum Vlad este un copil cuminte, nu mai plange fara motiv, are colici destul de rar doar noaptea cand de oboseala se intampla sa uitam sa-l mai batem pe spate pentru a scoate gazele si pe deasupra ia in greutate chiar mai bine decat “normal”. Cristina mananca in fiecare zi cate un produs alimentar sau vegetal nou sa vedem cum reactioneaza Vlad si daca reactioneaza bine ii imbunatatim masa si cu altceva, ca sincer dupa medic ea are voie sa manance branza telemea de vaca cu paine si ardei gras. ATAT!

Ni se spunea in continuu ca daca are burta tare atunci are colici, dar hai sa fim seriosi are 54 cm din care 25 cm este numai burtica este absolut normal ca atunci cand plange sa i se incordeze burtica doar nu i s-ar incorda bicepsi. Imi permit un sfat pentru alti parinti in situatia noastra: Daca incepe sa se framante intr-un mod mai agitat ca deobicei si are burtica tare atunci are colici si cel mai eficient este sa vorbiti cu el, sa-l tineti in brati si sa i se puna comprese calde pe burta. Dar daca apuca sa planga este absolut irelevanta faza cu burtica. Imaginativa ca noi ca adulti nu mai plangem cu intensitatea lui dar radem cu aceeasi intensitate si atunci am o intrebare: Pe voi va doare burta cand radeti cu pofta sau bicepsi? Logic raspuns: BURTA!

Ma rog, sunt mahnit de indiferenta cu care esti tratat de medici, inteleg cand este vorba de un adult dar totusi este un suflet de 3 saptamani ce nu stie cum sa se manifeste altfel decat daca plange si mila daca ai avea nu l-ai trata cu atat indiferenta. Se spune ca Romania are medici foarte buni dar interesul nu se arata decat daca “platesti”. NU ESTE ADEVARAT! EU NU AM INTALNIT DOCTORI COMPETENTI IN ROMANI CARE SA CEARA SPAGA SAU SA TE TRATEZE BINE DOAR DACA DAI SPAGA! TOTI SUNT NISTE INCOMPETENTI CU MICI EXCEPTII IN FATA CARORA PLEC CAPUL! SI MOMENTAN POT DA UN SINGUR EXEMPLU: Dr.Constantin Silvia de la Spitalul de Copii Victor Gomoiu in rest sunt niste incompetenti. Si va dau exemple si in acest sens: Dr.Dinulescu George de la Policlinica Titan, medicul pediatru al lui Vlad la tinut 1 saptamana in dureri groaznice refuzand sa-l consulte zicand ca are colici si cand intr-un final la consultat a costatat ca are stomatita aftoasa.  La primul consult imediat ce am iesit din spital nu s-a putut deplasa la domiciliul nostri trimitandu-si asistenta care ne-a specificat in mod clar ca nu iesim cu el din casa pana la 2 saptamani, iar a doua zi avand o criza copilul surpriza: sun doctorul si refuza sa vina la noi la domiciliu chemandu-ne cu copilul la el la cabinet. Mi se pare numai mie ca se contrazice sau chiar se contrazice? Nu va imaginati ca am stat ca prostii si ne-am facut vreun serviciu gratis. In primul rand este platit de stat sa faca asta iar in al doilea rand  de fiecare daca cand am fost la el am platit cate 50 ron la asistenta si 100 ron la doctor, chiar mai scump ca la o clinica privata. A avut probleme cu buricul, din spital nu ii cadea si am fost recomandat de doctorul de mai sus la un medic numit Neghitescu sau Negritescu nu i-am retinut numele bine de la Spitalul de Copii de Grigorescu dupa ce binenteles i-am dat 100 ron sa nu ne mai ia la misto sa uitat la el ne-a dat pe mana unei asistente si asta a fost tot, din acel moment am fost la mana unor asistente frustrate ca pe medic nu l-am mai vazut. Iar de asistentele de la Spitalul Caritas nu are rost sa vorbim tinand cont de faptul ca desi le ofeream tot sprijinul: pampersi, baneocil, bepanthen, biberon, absolut orice ne cereau + binenteles cate 50 ron la terapie intensiva si 10-20 ron pe salon, am luat copilul din spital cu candidoza in gura si oparit la fund, iar pe pulpele picioarelor are chiar punte de caca intarit.

M-am hotarat! DIn acest moment voi scrie o noua pagina despre medicii la care sa nu mergeti, spitalele si clinicile cu servicii proaste Si am sa apelez si la cei care citesc acest blog si trec prin experiente similare sa imi spuna si parerile lor sa imbunatatim aceasta lista!

In rest Vlad pe zi ce trece mi se pare mai frumos si dragalas. A inceput sa surada si uneori chiar sa rada dar din pacate doar in somn. Si-a facut un program al lui intre orele 09-04 (adica 9 dimineataza pana a doua zi la 4 dimineatza) eu sunt bun doar sa il schimb din cand in cand si sa il bat pe spate in rest mami este in centrul atentiei iar intre 04-09 isi aminteste si de mine si dormim “impreuna” in sufragerie, ne jucam, ne alintam, cand il doare burtica il tin de manuta sa adoarma. Vorbeam zilele trecute cu o prietena si imi spunea ca satisfactiile iti vin pe la 5 ani cand incepe cu adevarat sa fie dragut. Daca reusesti sa dai la o parte faptul ca viata ta dinatea lui nu mai exista si exista sanse foarte mari ca o mare perioada de timp sa nu mai existe ai satisfactii din prima clipa. Da sunt momente cand exasperezi, dar pentru ca te simti neajutorat in fata lui care are ceva si tu nu stii ce, nu poti face nimic.

La fel ca data trecuta imi cer scuze pentru greselile din text dar este 7.30 dimineatza, treaz de la 04.00 si sincer la alte ore nu am cum sa scriu ca tot timpul meu este: VLAD! Dar asta e, doar sunt tatic din 19.08.2008.

Da. Este 03.19 si suntem trezi de la 02.00, Eu, Vlad si mami. Trecem de la o stare la alta eu si mami de la nervi si oboseala la mila si compasiune, iar Vlad de la foame la durere. In continuare imi sustin ideea ca ceva este stricat. Mi se pare inuman si ilogic sa plangi atat. Ok am inteles isi face auzita durerea ca altfel nu stie, dar am auzit-o si o tot auzim de 1 ora si 20 de minute si chiar incercam sa facem ceva sau crede ca “chestiile” alea calde de pe burtica i le pune doamne doamne? Oricum individul daca ar putea ar manca in continuu. Acum plange ca il doare burtica, acum plange ca vrea sa manance. S-a prins ca ne-a dus intr-un stadiu al exasperarii asa de ridicat incat ii dam sa manance oricand vrea el si profita la maxim. Ai momente cand te gandesti la tot felul de tampenii: sa dormi in masina, sa dai televizorul la maxim, sa-ti pui perna pe urechi dar in cap iti suna ca este si el o fiinta si ca face parte din tine si plange doar sa vezi tu ca ii este rau si in concluzie incerci sa il ajuti, DAR oare asta este adevarul? Te uiti la el cum plange si te doare sufletul dar dupa ce il ajuti ca il doare burtica tot plange si in concluzie incerci sa vezi daca ii este foame si mananca ca spartul pana iar il doare burtica si iar il ajuti pana iar incepe sa planga. De ce? Ca ii este foame iar! WTF Pana cand? Nu are o limita? Pana explodeaza? Nici nu are scaune asa de rapide precum mananca! Dar mananca in continuare. Este un cerc vicios din care simtim ca nu mai iesim!

Offf

Deja au aparut “dictionare” ale limbajul bebelusului ca noi sa intelegem ce zice, dar invers de ce nu exista? Cred ca mult mai eficient ar fi ca el sa inteleaga ce spunem nu ca noi sa intelegem ce spune ca nu are un limbaj superdezvoltat si superior noua cat sa fie extrem de complicat sa-l intelegem! Ce sa zic Priscilla Dunstan nu numai ca ne subestimeaza ca specie pentru profit in afaceri dar ne cred chiar prosti.

Pe cand el (Vlad) vrea doar sa manance pana regurgiteaza si atunci stie ca este full, dar asta nu va dura mult decat pana va face caca sau va vomita si atunci se va face loc de inca putin si iar va cere, asta in cel mai fericit caz si anume ca intre timp nu intervin colicii.

Este 4.30 inca nu a adormit dar am observat ca muzica de pe canalul Baby Tv il linisteste asa ca ma duc la somn.

Lucian daca maine nu ajung la intalnire la 10 sper sa citesti blogul si sa ma intelegi.

Offf

De ce toate astea? Hmmm! Un raspuns foarte logic: Pentru ca sunt tatic din 19.08.2008.

Noapte buna,

 

PS:

  1. Daca gasiti greseli de ortografie in text imi cer scuze, dar este 04.41 si mor de somn.
  2. M-am lasat de fumat datorita lui si din cauza lui o sa ma apuc din nou de fumat.

De data asta trecem in revista ce a mai facut Vlad si vorbim despre mine.

Vlad in zilele ce au trecut a mancat mult, a facut colici, a plans, a facut mult caca si pipi, si-a tinut parintii trezi noaptea, a ramas fara buric, a zambit prima oara, a facut prima baita, a facut caca pe tata pentru prima oara asta in amuzamentul mamei (logic) si in rest si-a trait viata plina de incercari (mananca, isi face nevoile si doarme).

Eu in rest sunt tot timpul intrebat de majoritatea persoanele cum ma simt sau cum este sa fi tataic si simt un gram de deceptie in glas si privire atunci cand le raspund sincer: sunt obosit! Asta este adevarul. Sentimentul de euforie vis a vis de el este pentru cei cel vad prima oara, la fel cum am fost si noi pana sa ajungem acasa, pentru ca de acum deja stand cu el in casa zi de zi, noapte de noapte prinzi sentimente pentru el ca este copilul tau dar nu ti se mai pare asa simpatic cand deja stii ce ii poate pielea, deci clar ca nu pot spune ca ma simt super cat timp eu sunt rupt de oboseala. De exemplu noaptea trecuta ne-a tinut in picioare ca-l durea burtica, am stat cu el normal ca te doare sufletul cand il vezi cum se chinuie, iti cere ajutorul si tu nu poti face nimic si il iubim enorm dar asta nu ma face sa fiu si odihnit. Bine ca nu ma duc la serviciu a doua zi ca as fi fost concediat in maxim 1 saptamana.

Pentru voi cei care vreti sa deveniti parinti: Este destul de greu!

AAA DA Si vis a vis de ce vorbeam intr-un articol mai vechi “Baby Language” nu pot spune ca este o vrajeala doar ca la noi merge doar 50%. Asa ca puteti incerca si voi (alti parinti) cat timp il descarcati de pe torrenturi din strainatate ca de cumparat este cam scump.

A mai trecut o zi … aceleasi tipete si urlete … aceleasi ore nedormite … am mers a doua oara la medic sa vedem ce are si binenteles ca am fost luati peste picior cu vestitii “colici” (incep sa cred ca daca un copil are ceva si nu stii ce spui ca are colici si ai scapat).

Insa astazi s-au intamplat doua lucruri noi:

1. Si cel mai important: a observat si el intr-un final ca aceasta casa are un BARBAT un HEFE si nu a mai facut pipi pe mine dar cum traditia trebuia sa mearga mai departe … cine a fost luata la tina? … mama!

2. Am descoperit care este “jmecheria” cu batutul pe spate dupa masa sa dea gazele afara. Foarte complicat credeti-ma si cand reusiti o sa fie o realizare mult mai mare decat orice reusita a voastra, deja ma gandeam de ce mai plange de colici ca macar din respect ca am reusit si tot trebuia sa faca liniste cateva minute … dar ma rog … colici si reusitele mele marete nu sunt pe aceeasi lungime de unda asa ca eu m-am multumit cu victoria mea iar el cu tipetele de pe urma durerilor de burat.

Ne auzim maine cand sper sa-i treaca durerile de colici ca iti rupe sufletul in doua cand vezi jucarioara aia mica cum iti cere ajutor si tu nu ai ce sa ii faci.